Un studiu al ADN-ului cainilor a aratat ca "cel mai bun prieten" al nostru din lumea animalelor poate fi si cel mai vechi. Studiul arata ca domesticirea poate fi urmarita cu pana la 11000 de ani in urma.
Aceasta confirma faptul ca acestia au fost domesticiti inainte de orice alta specie cunoscuta. Insotitorii nostri canini erau raspanditi in emisfera nordica in acel moment si se impartisera deja in cinci tipuri diferite.
In ciuda expansiunii cainilor europeni in epoca coloniala, urmele raselor indigene antice supravietuiesc astazi in America, Asia, Africa si Oceania.
Dr. Pontus Skoglund, co-autor al studiului si lider de grup al laboratorului de Genomica Antica de la Crick Institute din Londra, a declarat pentru BBC News: "Cainii sunt cu adevarat unici in a fi acest lucru pentru noi daca va ganditi la asta, mai ales cand toti oamenii erau inca vanatori, culegatori si altele asemenea".
Intr-o oarecare masura, modelele genetice ale cainilor le oglindesc pe cele umane, deoarece oamenii si-au luat animalele cu ei cand s-au mutat. Dar au existat si diferente importante. De exemplu, cainii europeni timpurii erau initial diversi, parand sa provina din doua populatii foarte distincte, una legata de cainii din Orientul Apropiat si alta de cainii siberieni.
Dar la un moment dat, poate dupa debutul Epocii Bronzului, o singura descendenta de caini s-a raspandit pe scara larga si a inlocuit toate celelalte populatii de caini de pe continent. Acest model nu are nicio contrapartida in modelele genetice ale oamenilor din Europa.
Anders Bergström, autor principal, medic si cercetator la Crick, a declarat: "Daca ne uitam in urma cu mai mult de patru sau cinci mii de ani in urma, putem vedea ca Europa a fost un loc foarte divers in ceea ce priveste cainii. Desi in prezent cainii europeni au o gama extraordinara de forme, ei sunt derivati doar dintr-un subset foarte ingust al diversitatii care a existat in trecut."
O echipa internationala a analizat intregul genom (intregul complement al ADN din nucleele celulelor biologice) a 27 de ramasite antice de caine asociate cu o varietate de culturi arheologice. Studiul a comparat toate acestea cu cainii moderni.
Rezultatele arata ca rase precum Rhodesian Ridgeback din sudul Africii si Chihuahua si Xoloitzcuintli din Mexic pastreaza urme genetice are cainilor indigeni antici din regiune.
Stramosia cainilor din Asia de Est este complexa. Rasele chinezesti par sa obtina o parte din stramosii lor de la animale precum Dingo-ul Australian si Cainele Cantator din Noua Guinee. Restul venind din Europa si cainii din stepa rusa.
Cainele Cantator din Noua Guinee este numit astfel datorita urletului sau melodios, caracterizat printr-o crestere accentuata a inaltimii la inceput.
Greger Larson, co-autor al studiului, de la Universitatea din Oxford, a declarat: "Cainii sunt partenerii nostri cei mai vechi si cei mai apropiati. Folosirea ADN-ului de la cainii antici ne arata cat de departe se intoarce istoria noastra comuna si ne va ajuta in cele din urma sa intelegem cand si unde a inceput aceasta relatie profunda".
Se crede ca acestia au evoluat de la lupii care s-au aventurat in taberele umane, probabil venind dupa mirosul mancarii. Pe masura ce erau imblanziti, ar fi putut sa serveasca oamenii ca tovarasi de vanatoare sau gardieni.
Dr. Skoglund a spus ca nu este clar cand sau unde a avut loc domesticirea initiala. "Istoria cainilor a fost atat de dinamica, incat nu te poti baza cu adevarat pe faptul ca este inca acolo pentru a citi cu usurinta in ADN-ul lor."
Multe animale, precum pisicile, au devenit probabil animalele noastre de companie atunci cand oamenii s-au stabilit la ferma acum putin peste 6000 de ani. Pisicile au fost probabil utile pentru combaterea daunatorilor, cum ar fi soarecii, care au fost atrasi de deseurile generate de asezarile desne. Aceasta plaseaza domesticirea lor in leaganele agriculturii, cum ar fi Orientul Apropiat.
"Pentru caini, ar fi putut fi aproape oriunde: Siberia rece, caldura Orientului Apropiat, Asia de Sud-Est. Toate acestea sunt posibilitati in mintea mea", a explicat Pontus Skoglund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu