Cainii au fost primul animal domesticit, omul si cainii impartasind peste 40000 de ani de interactiuni sociale si viata impreuna. Conform ipotezei co-domesticirii, acest proces le-a permis oamenilor si cainilor sa evolueze din punct de vedere al semnalelor emotionale speciale si a abilitatilor cognitive care favorizeaza intelegerea reciproca. Stim, de exemplu, ca de-a lungul mileniilor, cainii au evoluat si acum pot intelege cuvintele umane, semnele si gesturile, iar cercetarile au aratat ca acestia pot folosi chiar si tonul vocii si expresiile faciale pentru a recunoaste emotiile umane.
In studiul actual, publicat in Scientific Reports si realizat de catre Federica Amici, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutionara si Juliane Bräuer, de la Institutul Max Planck pentru Stiinta Istoriei Omului, cercetatorii si-au propus sa inteleaga cat de bine oamenii pot intelege expresiile cainilor si de unde vine aceasta intelegere.
Cat de bine intelegem cei mai buni prieteni ai speciei noastre?
Pentru a testa cat de bine oamenii pot intelege emotiile din spatele expresiilor faciale ale cainilor, cercetatorii au colectat fotografii ale cainilor, cimpanzeilor si oamenilor care afiseaza emotii cum ar fi: fericire, tristete, suparare, frica sau emotii neutre. Apoi au recrutat 89 de participanti adulti si 77 de participanti copii, i-au clasificat in functie de varsta, de pozitivitatea cainelui, de contextul cultural si de istoricul personal.
Fiecarui participant i-au fost prezentate fotografii cu caini, cimpanzei si oameni si a fost solicitat sa evalueze cat de mult individul din imagine a afisat fericire, tristete, manie sau frica. De asemenea adultilor li s-a cerut sa stabileasca contextul in care a fost realizata poza. Rezultatele studiului au aratat ca, desi unele emotii ale cainilor pot fi reconscute inca de la inceput, capacitatea de a recunoaste in mod corect si repetat a emotiilor cainelui este dobandita in special prin varsta si experienta. La adulti, probabilitatea de a recunoaste emotiile cainilor a fost mai mare pentru participantii care au crescut intr-un context cultural cu o atitudine pozitiva fata de caini, indiferent daca detineau un caine sau nu.
De asemenea, cercetatorii au descoperit, ca indiferent de varsta sau experienta avuta cu cainii, toti participantii au fost capabili sa identifice mania si fericirea in mod corect. In timp ce aceste rezultate pot sugera o abilitate innascuta favorizata de ipoteza de co-domesticire, este posibil ca oamenii sa invete sa recunoasca rapid aceste emotii, chiar si cu o expunere limitata. In afara de furie si fericire, copiii din studiu nu au fost buni in identificarea emotiilor cainilor. Acestia au recunoscut furia si fericirea mai corect la caini decat la cimpanzei, dar au identificat, altfel, emotiile cainilor la fel de slab ca si emotiile cimpanzeilor, ceea ce sugereaza ca aceasta capacitate de a intelege cum se simt cainii nu este innascuta.
"Credem ca ar fi foarte eficient sa realizam studii viitoare prin care sa incercam sa determinam exact care sunt aspectele culturale care afecteaza capacitatea unei persoane de a citi emotiile cainelui si sa includa stimuli din viata reala si expresii corporale, pe langa expresiile faciale", afirma Bräuer. "In acest fel, am putea dezvolta o mai buna intelegere a variatiei interculturale in recunoasterea emotiilor. Speram ca aceste informatii ar putea fi utilizate pentru a reduce aparitia unor incidente negative intre oameni si caini, care pot fi cauzate de incapacitatea oamenilor de a citi semnalele cainilor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu