Ingrijirea cainilor atunci cand este foarte cald

Probabil ca ati vazut ca in ultimele zile, la noi in tara vremea este extrem de schimbatoare. Astazi ploua si sunt temperaturi de 10 grade, peste doua zile se incalzeste brusc si avem 29 de grade, la umbra. Totusi, indiferent de starea vremii, noi ca oameni, putem sa alegem atunci cand este foarte cald sa ne mutam la umbra, sa nu iesim din casa si sa dam drumul al aerul conditionat.

Insa, animalele noastre de companie, nu pot avea acest grad de alegere – de aceea sunt incredibil de vulnerabile la conditiile extreme, in special atunci cand este foarte cald. Problemele apar atunci cand intr-un loc este foarte cald si umed, iar productia de caldura a corpului depaseste pierderea de caldura sau racirea. La caini devine foarte periculos cand temperatura corpului lor depaseste 41 de grade.

La cainii normali, in zilele “normale”, 70% din caldura corpului lor se pierde prin radiatiile de pe suprfata corpului si prin convectie (ca raspuns la miscarea aerului). Pe masura ce temperaturile exterioare cresc, cainii se bazeaza din ce in ce mai mult pe pierderile de caldura realizate prin evaporare, mai ales prin gafait. Dar gafaitul excesiv poate duce la pierderea fluidelor, ceea ce contribuie la deshidratare.

Cainii cu fata neteda, au nari inguste care incetinesc pierderea de caldura. Acesti caini pot sa saliveze mai mult pentru a se mentine racorosi – dar pot suferi de obstructie a cailor respiratorii superioare inguste, cu saliva si umflaturi laringice, din cauza efortului crescut de respiratie.

De exemplu, rata mortalitatii pentru cainii adusi in cabinetele veterinare pentru accident vascular cerebral din cauza caldurii, variaza de la 50% la 65%. Acest lucru se datoreaza din cauza ca animalele afectate sunt aduse prea tarziu la medicul veterinar, de obicei seara, cand proprietarii ajung acasa de la serviciu.

Cheia prevenirii unor astfel de situatii este sa urmariti prognoza meteo pentru a ii asigura cainelui dvs tot ce are nevoie pentru zilele foarte calde.

Acolo unde este posibil, incercati sa tineti cainii in casa (daca este racoare) sau intr-o alta zona racoroasa, pe tot parcursul zilei. Daca aveti posibilitatea sa tineti cainele intr-o camera cu aer conditionat atunci este si mai bine. Foarte important este sa nu ii lasati in locuri unde bate soarele toata ziua si nu exista pic de umbra. Si mai ales, nu lasati cainii inchisi in masina, nici macar pentru cateva minute.

Zona in care tineti cainele trebuie sa fie ventilata si, de asemenea, sa ii oferiti acestuia apa rece constant. In zilele foarte calde, cainii trebuie scosi la plimbare doar dimineata devreme si seara tarziu.

Cainii pot fi tovarasii nostri cei mai buni, insa sunt niste animale captive – ceea ce inseamna ca noi controlam mediul lor inconjurator. Acest lucru este o mare responsabilitate.

Ce trebuie sa stiti despre viermele inimii la caini si pisici

Ca proprietar de animale de companie, ati auzit, probabil, de viermii cardiaci, desi este posibil sa nu stiti ce este exact sau cum va poate afecta cainele sau pisica. Ghidul de mai jos are rolul de a va oferi o imagine generala a ceea ce reprezinta acesti viermi ai inimii, ce pot face animalului si cum il puteti trata.

Ce este viermele cardiac si cum se infecteaza animalele?

Viermele cardiac este transferat de la un animal la altul prin muscatura de tantar. Un animal infectat va fi gazda microfilariei, care este aspirata cu sangele pe care un tantar il consuma atunci cand musca animalul. Microfilaria va incepe apoi sa se dezvolte in interiorul tantarului. Odata ce se ajunge in a treia etapa de dezvoltare, bacteria se deplaseaza in glandele salivare ale tantarilor. Iar atunci cand acestia vor musca un animal de companie, ii vor transfera larvele, care vor continua sa se dezvolte pe parcursul a sase pana la sapte luni. Odata ce acesti viermi devin maturi din punct de vedere sexual, pot fi detectati printr-un test de sange efectuat la cabinetul veterinar. Cea mai mare problema, este ca acesti viermi pot migra in inima sau plamanii animalului, unde se pot reproduce ani de zile.

Care sunt simptomele?

Simptomele clinice ale bolii cardiace nu apar in stadiile incipiente, motiv pentru care medicii veterinari recomanda in mod deosebit sa se ia masuri de prevenire pentru ca animalele sa nu se infecteze. Simptomele pot aparea la luni sau chiar ani de la momentul infectiei.

Cainii care sunt puternic infectati pot prezenta simptome care include o tuse usoara persistenta, oboseala dupa plimbari usoare, scadere in greutate, scaderea poftei de mancare, letargie.

Pisicile insa, sunt mai greu de diagnosticat, deoarece multe simptome sunt identice cu cele ale altor boli. Semnele clinice include varsaturi, respiratie rapida, dificultati de respiratie, scadere in greutate si letargie. De asemenea, felinele pot prezenta simptome similare cu cele ale bronsiteri alergice sau ale astmului.

Care sunt optiunile de tratament?

Tratamentul pentru aceasta boala poate fi dificil, dar cu cat este diagnosticata mai devreme infectia cu atat animalul de companie are sanse mai mari. Se pare ca medicul veterinar poate testa cainele sau pisica si o poate pune sub tratament foarte repede, insa prevenirea bolii este intr-adevar cel mai bun mod de actiune.

Tratamentul este costisitor si complicat la caini si, de cele mai multe ori, necesita spitalizare. Este un tratament de succes in cazul animalelor a caror boala nu este avansata. Pentru felinele infectate nu exista tratament, asadar prevenirea este esentiala. De asemenea, chiar daca pisicile tind sa fie mai rezistente la infectie si chiar pot sa se vindece singure, viermii morti pot avea un efect periculos pe masura ce corpul incearca sa scape de ei.

Cum poate fi prevenita aceasta problema?

Deoarece boala viermilor cardiaci este raspandita prin intermediul tantarilor, luarea de masuri pentru a va asigura ca animalul dvs de companie nu este expus este o modaliate foarte buna. Puteti oferi animalului medicamente de prevenire care vor ucide larvele. La fel ca si medicamentele pentru purici sau capuse, sunt administrate in mod regulat, insa tot ar trebui sa testati animalul pentru a fi siguri. Totusi, o alta metoda buna de preventie, este pastrarea animalelor in interior pentru cat mai mult timp. In final insa, va sfatuim sa aveti o discutie cu medicul veterinar, el va poate oferi cele mai bune sfaturi in acest sens.

De ce daca aveti un caine poate sa va ajute sa aveti si un copil sanatos

Avand un caine de companie in timpul sarcini si imediat dupa nastere poate sa va ajute sa reduceti sansele ca bebelusul dvs sa dezvolte alergii sau chiar sa devina obez in anii urmatori, potrivit unui nou studiu medical.

Microbii gasiti in blana celui mai bun prieten al omoului conduc la doua tipuri de bacterii prietenoase pentru om, care sunt asociate cu un risc mai scazut de alergii, dar si astm sau obezitate.

S-a constatat ca avand un caine in timp ce copilul este in uter si trei luni dupa nastere, creste probabilitatea ca aceste bacterii sa functioneze.

Teoria cu alergiile este una de lunga durata. Copiii care sunt expusi la murdarie si diferite insecte, ajung intr-un final sa dezvolte o imunitate, asadar este bine sa ii lasam sa se joace afara atunci cand sunt tineri.

Acum, epidemiologii de la Universitatea din Alberta, Canada, au asociat acelasi efect familiilor cu animale de companie, in special, celor cu caini.

Ei au studiat monstrele de scaun de la 746 de copii, care au fost colectate ca parte a unui program de sanatate guvernamentala de peste doua decenii.

Cercetatorii au descoperit niveluri mai ridicate de microbi Ruminococcus si Oscillospira la acei copii ai caror familii aveau un animal de companie, in 70% dintre cazuri fiind vorba despre caini.

Microbii sunt microorganisme sau bacterii care traiesc in tractul digestiv al oamenilor si al animalelor si sunt la legate de niveluri mai scazute de alergii si obezitate.

Cercetatorul, epidemiolog si pediatru Anna Kozyrskyj a declarat: “Exista cu siguranta o fereastra critica a timpului, cand imunitatea intestinului si microbii se dezvolta, dar si cand perturbarile procesului conduc la schimbari ale imunitatii intestinale”.

Microbii pot fi transmisi de la animal la om pur si simplu prin atingerea de blana acestora, si fiind in acelasi mediu, pot afecta chiar si un copil nenascut, inca din timpul sarcinii.

Kozyrskyj a adaugat: “Abundenta acestor doua bacterii s-a dublat atunci cand in casa a existat un caine ca animal de companie”.

Chiar si daca familia detinea un caine in timpul sarcinii, dar au renuntat la el inainte de nastere, acesta a sporit sansele copilului de a avea imunitate.

Iar pentru cei care nu iubesc cainii dar isi doresc aceasta imunitate la bebelusi, cerecetatorii studiaza o modalitate de a dezvolta acest lucru printr-o pastila, pentru a ajuta copiii sa dezvolte o imunitate la alergii si obezitate.

Cum arata o pisica sanatoasa dar batrana?

La fel cum dieta imbunatatita si ingrijirea medicala adecvata au dus la cresterea sperantei de viata la om, asa si progresele in nutritie si ingrijire veterinara au crescut speranta de viata a pisicilor de companie. Rezultatul este o populatie tot mai mare de pisici imbatranite; in SUA, de exemplu, se estimeaza ca 20% dintre pisicile de companie au peste 11 ani de viata.

In conformitate cu International Cat Care, pisicile ajung la speranta maxima de viata la aproximativ 15 ani (echivalentul a 76 de ani in termeni umani), dar nu este neobisnuit pentru ele sa traiasca si pana la 20-21 de ani. Din fericire, pentru aceste feline care de obicei sunt foarte pretuite de membrii familiei, exista acum si varianta de “imbatranire sanatoasa”; la fel cum este si in cazul oamenilor, daca aveti grija de pisica dvs si o hraniti cum trebuie, chiar si cand va avea o varsta inaintata aceasta tot o sa para plina de viata. Cu toate acestea, ceea ce a fost mai putin bine definit, este ce inseamna de fapt o imbatranire sanatoasa la o pisica; cu alte cuvinte, ce schimbari vor fi considerate “normale pentru varsta” si care nu.

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, a fost publicat in revistele de specialitate, un ghid revizuit de un grup de experti si medici veterinari, legat de subiectul “imbatranirii sanatoase la feline”. Ghidul are doua parti, in prima vom gasi evaluari scrise de un grup de experti distins, iar in partea a doua sunt modificari frecvente observate la pisicile care imbatranesc – de la sanatatea sistemului musculo-scheletic si pana la problemele de comportament ce pot aparea.

Pe langa revizuirea datelor disponibile despre pisici, autorii au discutat despre resursele folosite la alte specii de animale, care au insa aplicabilitate si la pisici. De exemplu, in ceea ce priveste abilitatile cognitive, acestea definesc o pisica in varsta sanatoasa ca una care nu prezinta niciunul din asa-numitul model “DISHA” existent la caini; si anume dezorientare, modificarie de interactiune, tulburari de somn sau trezire, modifcari in activitatea de zi cu zi. Autorii au dezvoltat, de asemenea, noi resurse, cum ar fi biochimie serica si intervale de referinta complete al numarului de celule sanguine, date generate de la peste 600 de pisici imbatranite dar sanatoase.

Impactul acestei lucrari in definirea imbatranirii sanatoase se spera sa fie de doua ori mai mare. Pe de o parte furnizeaza, intr-o singura resursa, criteriile de evaluare utilizate de catre medicii veterinari care doresc sa ofere cea mai buna ingrijire pisicilor ce se apropie de finalul vietii; pe de alta parte, ofera un punct focal pentru initierea cercetarilor clinice viitoare – de exemplu, cu privire la efectele interventiilor specifice asupra pisicilor in varsta. Pana in prezent a existat un numar mic de cercetari despre imbatranirea felinelor, de aceea ghidul si studiul aparut acum este mai mult decat binevenit.

Pastrati-va calmul si masurati tensiunea arteriala a pisicii

In urma cu un deceniu, un editorial in The Lancet, “Hipertensiunea necontrolata cucereste lumea”, a prezentat unele fapte alarmante: riscul de a deveni hipertensivi pe parcursul unei vieti este cu 90% mai mare in cazul unei tari dezvoltate sau ca peste 1,5 miliarde de adulti se asteapta sa aiba probleme cu tensiunea arteriala pana in anul 2025. De asemenea, in acelasi studiu ni se spune faptul ca “screening-ul nu se face in mod sistematic, iar diagnosticul se face adesea intr-un stadiu tardiv, atunci cand exista leziuni la unele organe”.

Societatea Internationala a Medicinei Felinelor (ISFM), divizia veterinara a Care International Cat, a scos in evidenta unele probleme similare pe care le au si animalele noastre de companie. Hipertensiunea arteriala este o stare foarte cunoscuta la pisicile mai in varsta, dar probabil ca si asa ramane semnificativ subdiagnosticata. Consecintele pot fi severe, afectand unele organe tinta (ochii, inima, creierul si rinichii). Unele daune, cum ar fi orbirea rezultata din dezlipirea de retina, sunt complet ireversibile. Altele insa, pot ceda in urma unui tratament antihipertensiv, subliniind astfel importanta diagnosticarii precoce. Cu toate acestea, acest lucru prezinta multe provocari, mai ales daca ne gandim la faptul ca monitorizarea de rutina a tensiunii arteriale se realizeaza, in general, foarte rar la pisici. Mai mult decat atat, este un lucru stiut ca pisicile sunt mai sensibile la stresul provocat de vizitele la cabinetul veterinar, ceea ce poate duce la “hipertensiunea provocata de halatul alb”.

Pentru a ghida medicii veterinari in a ii incuraja pe cei care vin cu pisici la cabinet sa urmareasca mai mult tensiunea arteriala, societatea ISFM a publicat un ghid cu privire la diagnosticul si managementul hipertensiunii arteriale la pisici. Recomandarile sunt cele stranse de un grup de experti, format din medici veterinari din Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, Spania, Franta si SUA, si acopera mai multe domenii cheie. Acestea include: cat de des trebuie monitorizata tensiunea arteriala in functie de varsta pisicii si starea de sanatate, cand este justificata terapia antihipertensiva si cand nu, cand afecteaza organele interne anumite valori ale tensiunii arteriale sistolice, etc.

Samantha Taylor, un specialist in medicina felinelor si unul dintre co-presedintii acestui grup, explica: “Ghidul este foarte bine ilustrat si usor de citit si se spera ca aceste sfaturi vor incuraja o monitorizare mai raspandita a tensiunii arteriale in clinicile veterinare din toata lumea, pentru a creste identificarea timpurie a acestei conditii tratabile, si pentru a preveni consecintele clinice severe ale hipertensiunii arteriale netratate“.