Cainii aud cuvintele noastre si intonatia cu care le spunem

Atunci cand oamenii aud o alta persoana vorbind cu ei, nu raspund numai la ceea ce aceasta spune – acele consoane si vocale insirate impreuna in cuvinte si proprozitii – dar, de asemenea, ei raspund si la caracteristicile discursului – tonul emotional sau sexul vorbitorului, de exemplu. Un raport recent aparut in revista Cell Press, spune ca exista dovezi ca si cainii pot diferentia si prelucra aceste diferite comportamente ale vorbirii umane.

“Desi nu putem spune in urma studiului cat de mult sau in ce fel cainii inteleg informatiile din timpul unui discurs, putem afirma insa, ca acestia reactioneaza la ambele informatii, atat verbale cat si la cele legate de persoana care vorbeste, si ca aceste comportamente par sa fie prelucrate in zone diferite ale creierului”, spune Victoria Ratcliffe de la Scoala de Psihologie din cadrul Universitatii din Sussex.

Studiile anterioare au aratat ca aceste animale au prejudecati semisferice – emisfera stanga a creierului versus emisfera dreapta – atunci cand prelucreaza sunetele venite de la alti caini. Ratcliffe si supraveghetorul ei, medicul veterinar David Reby, spun ca a fost un pas logic acela de a investiga daca cainii arata prejudecati similare ca raspuns la informatiile transmise in vorbirea umana. Acestia au pus anumite sunete cainilor testati la fiecare dintre urechi simultan si cu aceeasi amplitutine.

“Intrarea de la fiecare ureche este transmisa in principal in emisfera opusa a creierului”, explica Ratcliffe. “In cazul in care o emisfera este mai specializata in procesarea anumitor informatii din sunete, atunci informatia este perceputa ca venind din urechea opusa”.

Atunci cand cainele a fost intors in partea stanga, testele au aratat ca informatia a fost auzita mai mult cu urechea stanga, sugerand astfel ca emisfera dreapta a creierului este mai specializata in prelucrarea informatiilor de acest tip.

Cercetatorii au remarcat si distorsiuni generale in raspunsurile cainilor la anumite aspecte ale vorbirii umane. Cand li s-au dat comenzi vocale familiare, a fost folosita mai multa emisfera stanga a creierului. Atunci cand intonatia a fost schimbata si exagerata, emisfera dreapta a aratat o mai mare activitate.

“Acest lucru este deosebit de interesant, deoarece rezultatele noastre sugereaza ca prelucrarea sunetelor si a vorbirii in creierul cainilor este impartita intre cele doua emisfere intr-un mod similar de fapt, cu modul in care acelasi lucru se intampla in creierul oamenilor”, spune Reby.

“Desigur, acest lucru nu inseamna ca acestia inteleg de fapt tot ceea ce le spunem noi sau ca acestia ar avea o abilitate umane – nici pe departe”. Dar, spune Ratcliffe, aceste rezultate sustin ideea ca tovarasii nostri canini acorda atentie nu numai persoanei noastre dar si lucrurilor pe care le spunem.

Toate aceste informatii ar trebui sa fie o veste buna pentru multi dintre noi, cei care iubim cainii si cu care vorbim mereu. Probabil ca ei nu ne inteleg sau inteleg doar foarte putine lucruri, insa stim sigur ca acestia ne asculta.