Riscul pentru familiile cu copii mici si caini este de multe ori subestimat

Copiilor le place sa creasca caini, jucandu-se si de multe, tarandu-se dupa ei. In special, ei incearca sa ii imbratiseze. Contactul nedorit de catre caini, ii poate face de multe ori sa se simta hartuiti si sa raspunda putin mai agresiv fata de copil. Multe cazuri de muscaturi de caini in care sunt implicati copiii mici se intampla in viata de zi cu zi, ca rezultat al unei interactiuni aparent prietenoase din partea copilului.

Incidente din cauza muscaturilor apar adesea in ciuda supravegherii

“Cei care detin un caine ar trebui sa recunoasca situatiile in care cainele lor se poate simti hartuit si enervat si ar trebui sa intervina la timp. Cu toate acestea, multe incidente ce se lasa cu muscaturi au loc chiar in fata ochilor stapanilor”, explica directorul studiului Christine Arhant de la Institutul de Zootehnie si Protectia animalelor de la Vetmeduni Viena. Echipa ei investigheaza de ce muscaturile cainilor de familie sunt atat de comune, chiar sub supravegherea unui adult. Grupul a analizat rezultatele unui sondar on-line, cu scopul de a oferi prima analiza asupra atitudinii parentale in ceea ce priveste supravegherea interactiunilor copil-caine.

“Cei mai multi dintre respondenti sunt constienti de riscul general al muscaturilor de caine”, spune Arhant. Majoritatea participantilor, cu toate acestea, au subestimat riscul pe care il implica cainii de talie mai mica. De asemenea, respondentii au trebuit sa se uite la poze cu interactiuni copil-caine, iar acestia au evaluat situatiile ca fiind mai riscante in cazul cainilor necunoscuti decat in cazul cainilor de familie.

Situatiile care implica caini necunoscuti, chiar si cu un risc relativ mai mic, au fost clasificate drept potential periculoase. Cand vine vorba de cainele familiei, cu toate acestea, aproape toate situatiile au fost apreciate ca fiind inofensive, fara sa fie nevoie de vreo interventie. Numai situatia unui copil care se giugiulea cu cainele in locul in care acestea dormea a fost evaluata ca un risc potential. Circa 50% dintre respondenti ii permit copilului sa se joace sau sa imbratiseze cainele atat de mult pe cat doresc. Acelasi procent de oameni, lasa copilul impreuna cu cainele nesupravegheati.

“Neincrederea totala atat de sanatoasa in cazul cainilor necunoscuti nu pare sa existe fata de cainele familiei”, rezuma Arhant. “Oamenii au incredere in propriul lor caine si exclud total incidentele care se pot lasa cu muscaturi”. Din cauza acestui fapt, proprietarii de caini presupun ca animalul aflat in familia lor este mai tolerant si mai rabdator decat alti caini”. “Dar oamenii trebuie sa respecte nevoia cainelui pentru odihna si pentru un loc numai al lui”, aminteste Arhant.

Sondajul online arata ca proprietarii de caini le asigura nevoile de baza cainilor lor, cum ar fi plimbarile sau hrana. Dar, cei mai multi respondenti nu par sa stie ca un caine are nevoie de odihna fara sa fie deranjati de cei mici. Numai cativa dintre participanti au spus ca au asigurat cainelui un loc numai al lui, in care copiii sa nu aiba acces, astfel incat si ei sunt mai linistiti deoarece nu trebuie sa mai fie atenti la interactiunea copil-caine.

Lipsa unor zone de odihna adecvate pentru cainele dvs poate crea situatii in viata de zi cu zi, care ar putea ducea la final la muscaturi din partea acestora. Prin urmare, cei care detin un caine si au si copii mici, trebuie sa fie constienti ca trebuie sa ii supravegheze pe acestia cand sunt impreuna.

Copiii mici nu sunt capabili sa inteleaga ca un caine nu vrea intotdeauna sa fie atins sau urmat oriunde merge. In cazul in care cainele se simte hartuit de catre copil, sau crede ca ii este restrictionata libertatea, acesta va comunica prin limbajul corpului, dar semne clare care include tensiune in corp, marait, linsul frecvent al botului si cascatul des. Binenteles ca cei mici au dificultati in a interpreta acest comportament, astfel incat dvs trebuie sa ii invatati ca uneori poate fi periculoasa joaca chiar si cu cainele familiei.

Hiperactivitatea canina reflectata in hemograma

Profesorul Hannes Lohi de la Universitatea din Helsinki si Centrul de Cercetare Folkhälsan au studiat hemogramee unor caini hiperactivi si impusivi, impreuna cu Centrul LC-MS Biocentre Kuopio (Universitatea din Finlanda de Est). Rezultatele indica faptul ca fosfolipidele si triptofanul in special, sunt diferite in hemograme cainilor controlati. Aceste rezultate sunt similare cu cercetarile anterioare efectuate pe pacientii cu ADHD. Studiul a fost publicat in revista Behavioral and Brain Functions in 29 Septembrie 2016.

Frica in general, sensibilitatea la zgomot si hiperactivitatea si impulsivitatea sunt cele mai frecvente probleme de comportament la caini. Si cel mai rau, acestea pot avea un impact negativ asupra bunastarii cainelui si a proprietarului deopotriva.

“Comportamentul si tulburarile de comportament de multe ori se dezvolta ca o combinatie de factori ereditari si de mediu, ceea ce face studierea lor sa fie foarte provocatoare. Studiul metabolismului ne ofera noi indicii cu privire la aspectele biologice care stau la baza tulburarilor comportamentale in promovarea cercetarii genetice. In acest moment, cercetarea metabolismului la caini este rara, iar scopul acestui studiu pilot a fost de a examina noi abordari si de a afla informatii cu privire la orice anomalii metabolice asociate cu hiperactivitatea la caini”, explica profesorul Lohi.

Determinarea metabolitilor din sange in cazul Ciobanescului German hiperactiv dar si normal, au relevat o legatura semnificativa intre hiperactivitate si nivelurile de fosfolipide din sange.

“Am stiut sa ne astepta, la aceasta descoperire dupa ce am cercetat latura umana, deoarece mai multe studii au inregistrat niveluri mai scazute de lipide in sange si de acizi grasi la pacientii cu ADHD decat in grupurile de control. Cu toate acestea, relatia de cauzalitate nu este clara si necesita studii suplimentare, in special cele cu date de cercetare mai ample. Descoperirea noastra sprijina convingerea ca bolile canine si cele umane sunt similare, ceea ce sugereaza ca si cainii pot servi ca modele excelente pentru bolile umane”, afirma doctorandul Jenni Puurunen.

“Este semnificativ faptul ca varsta, sexul cainelui au un impact redus asupra legaturii dintre comportamentul sau si metabolitii sai. De asemenea, am controlat modificarile dietetice prin hranirea cainilor cu aceeasi hrana timp de doua saptamani inainte de testare”, explica Puurunean.

Una dintre cele mai interesante descoperiri efectuate in acest studiu a fost corelatia negativa dintre comportamentul hiperactiv si nivelurile metabolitilor triptofan, un aminoacid esential. Acest metabolit este produs numai atunci cand bacteriile intestinale prelucreaza triptofanul primit din produsele alimentare. Descoperirea sugereaza diferente intre bacteriile intestinale ale cainilor cu un comportament normal si a celor cu unul hiperactiv, ceea ce este foarte important avand in vedere descoperirea facuta in urma cu cativa ani cu legatura dintre creier si intestine.

“Compozitia microbiotei intestinale influenteaza in mod semnificativ crearea de neurotransmitatori, de exemplu, cei care reglementeaza starea de spirit si de comportament. Efectul functioneaza si vice-versa, astfel incat o reactie de stres in creier poate avea un efect advers asupra micobiotei. Prin urmare, nu putem spune daca descoperirea noastra este cauzata de hiperactivitatea canina sau este o consecinta a acesteia”, spune Puurunen.

Cum vad cainii emotiile dvs: cainii vad expresiile faciale diferit

Un studiu recent despre caini de la Universitatea din Helsinki arata ca acestia au un comportament social asemanator cu al oamenilor, deoarece ei vad expresiile faciale sistematic, preferand ochii. In plus expresiile faciale modifica comportamentul lor de vizionare. Studiul a fost publicat recent in revista Scinence Plos One.

Fetele amenintatoare evoca raspunsuri unice la caini

Studiul a fost realizat prin urmarirea privirii cainile pentru a demonstra modul in care acestia vad expresiile emotionale de pe chipul oamenilor si al altor caini. Se pare ca acestia se uita mai intai in zona ochilor si, in general, ii examineaza mai mult decat alte zone cum ar fi nasul sau gura. Cu toate acestea, se pare ca prietenii nostri necuvantatori se bazeaza pe expresia faciala a intregului chip.

Fetele amenintatoare evoca atentionari, care putem spune ca se pot baza pe un mecanism de adaptare evolutiva: sensibilitatea pentru a detecta si a evita amenintarile reprezinta un avantaj de supravietuire. Interesant este, faptul cum cainii vizioneaza emotiile difera de la o specie la alta. Semnalele care transporta diferitele amenintari sunt cel mai probabil procesate prin cai neurocognitive distincte.

“Strategia de comportanent tolerant al cainilor fata de oameni poate explica partial rezultatele. Domesticirea este posibil sa fi echipat cainii cu o sensibilitate pentru a detecta semnalele de amenintare a oamenilor si pentru a le raspunde cu semnale impaciuitoare pronuntate”, spune cercetatorul Sanni Somppi de la Universitatea din Helsinki.

Acum deja 150 de ani Charles Darwin a propus ca exista analogii in forma si functia expresiilor emotionale umane si non-umane, care sugereaza radacini evolutive. Descoperirile recente ofera un sprijin stiintific modern pentru vechiul argument al lui Darwin.

Un total de 31 de caini din 13 rase diferite, au participat la studiu. In prealabil experimentului, cainii au fost instruiti sa stea nemiscati in fata unui monitor, fara sa primeasca vreo comanda sau sa fie imobilizati. Ca urmare a abordarii a acestui antrenament preliminar, cainii au fost foarte motivati pentru a indeplini sarcina.

Studiul face parte din proiectul de colaborare a Facultatilor de Medicina Veterinara si Stiinte Comportamentale, Universitatea din Helsinki si Departamentul de Neurostiinte, Universitatea Aalto. Anterior, grupul de cercetare al profesorului Outi Vainio de la Universitatea din Helsinki a descoperit ca obiectele social informative in imagini, chipurile familiare si interactiunea sociala, atrag atentia asupra cainilor.

Grupul de cercetare al profesorului Outi Vainio exploreaza cognitia si emotia la caini, in cadrul Facultatii de Medicina Veterinara a Universitatii din Helsinki. Studiul a fost sustinut, printre altele, de Academia Finlandei si Fundatia Emil Aaltonen.

Stiinta psihologica exploreaza mintea cainilor

Cainii sunt unul dintre cele mai comune animale de companie din lume, asadar este curios faptul ca stim relativ putine despre abilitatile lor cognitive atunci cand stim atat de multe despre capacitatile altor animale, de la primate la cetacee. De-a lungul ultimelor doua decenii, cercetatorii au avut scopul de a descoperi aceasta lacuna investigand modul in care se comporta tovarasii nostri canini si ceea ce stiu si de ce.

Numarul din Octombrie 2016 al Current Directions of Psychological Science prezinta o intreaga editie speciala dedicata explorarii tuturor cecetarilor realizate de catre oamenii de stiinta in legatura cu comportamentul cainilor.

“Desi munca clasica a lui Pavlov a fost realizata pe caini, de atunci cele mai multe cercetari cu animale au fost facute in primul rand cu sobolani, porumbei si primate. Motivul pentru aceasta schimbare la subiectii experimentali poate fi atribuit unui numar de factori, inclusiv la problema mentinerii lor in custi si, desi cainii sunt in general destul de accesibili ca animale de companie, cercetatorii au fost reticenti in a avea de a face cu diferite rase, varste, etc”.

Colectia de articole subliniaza relatia unica pe care o au cainii cu oamenii. Cercetarile realizate au aratat, de exemplu, ca acestia sunt foarte atenti la indiciile de comunicare ale oamenilor – inclusiv atunci cand discutam despre privire – si cainii sunt capabili sa inteleaga si sa raspunda la cuvintele rostite de catre oameni. De asemenea, studiile indica faptl ca si cainii pot recunoaste unele persoane bazandu-se pe infatisarea chipului lor.

Dar, cercetarile recente mai indica si faptul ca prietenii nostri necuvantatori pot intelege starile mentale ale oamenilor sau ca au capacitatea de a reflecta asupra starii mentale proprii. Cu toate ca studiile genereaza ca si cainii pot rezolva sarcini complexe vizuale si stoca reprezentari multisenzoriale, cainii pot sa aiba o memorie spatiala limitata.

Chiar daca cainii sunt incredibili atunci cand vine vorba de interactiunile sociale cu oamenii, nu inseamna neaparat ca acestia au mai multe abilitati cognitive decat alte animale.

Indiferent cat de multi contribuitori la aceste studii sunt, cercetarile privind capacitatile si abilitatile cainilor sunt inca in faza incipienta. Studiile existente tind sa fie inca prea mici, ceea ce face dificil de examinat variabilitatea individuala si comportamente complexe. Mai mult decat atat, integrarea intre nivelurile multiple de analiza – inclusiv comportamentul, neurobiologia si genetica tinde sa fie rara.

“Desi cainii nu au fost luati in considerare pentru cercetari pentru binele lor timp de multi ani, situatia s-a schimbat dramatic in ultimul deceniu”, scrie Gregoru S. Berns si Peter F. Cook, ambii de la Universitatea Emory.

Faptul ca prietenii nostri necuvantatori sunt atat de bine adaptati social inseamna ca acestia pot fi instruiti sa participe la studii care folosesc o varietate de metode de investigare, inclusiv tehnologii relativ noi, cum ar fi tehnicile neuroimagistice neinvazive. Acest lucru deschide cai de exploatare noi pentru medicii veterinari, care in prezent nu sunt disponibile pentru cei care studiaza alte animale.

Cainele dvs isi aminteste ceea ce faceti

Oamenii au o abilitate remarcabila in a-si aminti evenimentele din trecut, chiar daca acestea nu detineau o importanta deosebita in momentul in care au avut loc. Acum, cercetatorii de la revista Current Biology, au raportat pe 23 noiembrie ca au dovezi ca si prietenii nostri necuvantatori, cainii, au un fel de “memorie episodica”.

Studiul a constatat ca acestia isi pot aminti actiuni complexe ale unei persoane, chiar si atunci cand nu se asteapta sa aiba memoria testata.

“Rezultatele studiului nostru pot fi considerate ca fiind un pas mai departe pentru a sparge barierele ridicate in mod artificial intre animale si oameni”, spune Claudia Fugazza, de la MTA-ELTE Coparative Ethology Research Group din Budapesta, Ungaria. “Cainii sunt printre putinele specii pe care oamenii le considera “inteligente”, si totusi inca suntem surprinsi de fiecare data cand un studiu de specialitate releva faptul ca aceste animale si proprietarii lor pot impartasi unele abilitati mentale, in ciuda relatiei noastre evolutive”.

Dovezi cum ca animalele utilizeaza memoria episodica au fost foarte greu de gasit de catre cercetatori si medici veterinari, deoarece nu poti intreba un caine ce anume isi aduce aminte. In noul studiu, cercetatorii au profitat de un truc numit “Do as I Do”. Cainii antrenati in acest sens pot urmari o persoana facand un anumit lucru si apoi pot face si ei acelasi lucru, la fel. De exemplu, daca proprietarul sare in aer si apoi da comanda “Do it!”, cainele va sari si el in acelasi mod.

Faptul ca ei pot fi instruiti in acest mod nu a fost suficient pentru a dovedi episoadele de memorie. Asta pentru ca este necesar ca acestia sa arate ca isi amintesc ce au vazut la o persoana si pot sa reproduca acel lucru fara sa fie rasplatiti. Pentru a obtine acest lucru, cercetatorii au instruit mai intai 17 caini pentru a imita actiunile umane cu “Do as I Do”. Apoi au facut o alta runda de formare in care cainii au fost instruiti sa se intinda pe jos dupa ce urmaresc o actiune umana, indiferent despre care anume ar fi vorba.

Dupa ce cainii au invatat sa se intinda, cercetatorii i-au surprins spunand “Do it” si atunci cainii au executat. Cu alte cuvinte, cainii si-au amintit ceea ce facea persoana din fata lor, chiar daca nu aveau niciun motiv special pentru a crede ca trebuie sa isi aminteasca.

Cainii au fost testati in acest fel, dupa un minut si dupa o ora. Rezultatele arata ca sunt capabili sa isi aminteasca actiunile demonstrate dupa ambele intervale de timp, fie scurte fie lungi. Cu toate acestea, memoriile lor se pierd oarecum in timp.

“Dintr-o perspectiva evolutiva, acest lucru implica faptul ca memoria episodica nu este unica si nu a evoluat numai la primate, dar este o abilitate mai raspandita in regnul animal”, spune Fugazza. “Noi sugeram ca patrupezii ar pute sa fie un model bun pentru a studia complexitatea memoriei episodice – ca intr-un cadru natural, mai ales pentru ca aceasta specie are avantajul de a trai si a se dezvolta in grupuri sociale umane”.